În general uleiurile esenţiale sunt administrate prin cele două cai de absorbţie: inhalare şi aplicare pe piele. În funcţie de calea de absorbţie aleasă există o mulţime de metode de folosire, unele mai eficiente decât altele. Pentru unele metode este necesar să nu uităm că uleiurile esenţiale sunt extrem de volatile (se evaporă repede), sunt inflamabile (se aprind în contact cu focul) şi îşi pierd proprietăţile dacă sunt expuse timp îndelungat la aer, lumină şi căldură.

Pentru fiecare din căile de absorbție pot exista indicații speciale, restricții de folosire și diluții maxime recomandate pentru copii, femei însărcinate, bolnavi, etc -  sunt informații specifice fiecărui ulei esențial. Absorbția uleiurilor esențiale în organism se poate realiza prin membrana mucoasă (după inhalare) și prin epidermă (după aplicare pe piele). Ingerarea poate fi folosită doar la recomandarea și sub supravegherea unui medic specialist aromaterapeut.

Numele uleiurilor esențiale sunt elemente extrem de importante atunci când folosim uleiurile cu scopuri terapeutice. Nu există două uleiuri esențiale identice ca structură moleculară (pentru anumite uleiuri esențiale diferențele de structură moleculară de la lot la lot sunt atât de mari încât proprietățile principale se schimbă radical) și există o mulțime de plante care produc uleiuri esențiale cu proprietăți terapeutice și structuri moleculare diferite, de la lot la lot.