Eticheta uleiului esențial

Conform legislaţiei în vigoare există câteva elemente necesare a fi printate pe eticheta uleiului esenţial folosit în aromaterapie, elemente ce transmit informaţii despre produsul respectiv. Fără o etichetare corectă nu putem şti vreodată ce anume conţine recipientul şi din păcate marea majoritate a producătorilor de uleiuri esenţiale nu respectă în totalitate regulile de etichetare a uleiurilor esenţiale, mai ales pentru că doar în ultimii ani s-au emis regularizări ce se încearcă a fi aplicate la nivel european.

Cine etichetează?

Etichetele care ne interesează pe noi sunt destinate consumatorului final şi pot fi emise de către compania care a extras uleiul (de obicei acestea sunt distilerii mari, care produc mai multe tipuri de uleiuri, dar există şi producători care extrag un singur ulei esenţial) sau de către compania care a achiziţionat uleiul de la distilerie și care îl pune pe piață.

La nivel internaţional există câteva companii gigant ce etichetează şi vând uleiuri esenţiale pe care le-au achiziţionat sau le-au obţinut în distilerii proprii. Aceste companii sunt denumite MLM-uri şi au un sistem piramidal de vânzare ceea ce le asigura o răspândire rapidă, dar din păcate preţul reflectă faptul că ‘toată lumea’ trebuie să câştige la fiecare vânzare.

Aceste MLM-uri provin din SUA, au ajuns în ultimii 5 ani disponibile la nivel internaţional prin numeroasele persoanele care s-au înrolat în programul lor de vânzare şi sunt cele care au forţat într-un fel sau altul emiterea unor regularizări (nu mai departe de acum 2 ani) cu privire la etichetare şi afirmaţiile despre proprietăţile terapeutice ale uleiurilor esenţiale deoarece nu exista o astfel de regularizare.

În afară de MLM-uri există multe alte companii mai mici sau mai mari care vând și etichetează uleiurile esențiale și respectă mai mult sau mai puțin regulile nu foarte precise de etichetare.

Elemente regăsite pe eticheta uleiului esenţial

1. Numele comun şi numele latin al plantei din care este extras

   În numele latin se specifică dacă este vorba despre un chemotip sau o plantă hibrid. Citeşte articolul complet despre denumirea uleiurilor esenţiale pentru a înţelege diferenţele majore între două uleiuri extrase din aceeaşi plantă, dar cu chemotip diferit.

2. Data de manufacturare şi/sau data la care expiră uleiul esenţial

   Prin dată de manufacturare mă refer la data la care uleiul a fost extras, nu data la care a fost îmbuteliat pentru a fi vândut. Mare atenţie la data de expirare, nu toate uleiurile se degradează în acelaşi ritm, există uleiuri cum ar fi citricele care după 1 an sau 2 de la data manufacturării sunt atât de schimbate ca formulă datorită expunerii la aer, lumină și căldură încât sunt considerate a fi nepotrivite pentru aromaterapie (sunt totuşi folosite cu alte scopuri în casă, grădina, etc) şi există uleiuri cum ar fi Patchouli care are o formulă foarte stabilă şi care care după 8 ani încă poate fi folosit în siguranţă.

3. Condiţii de păstrare recomandate de producător

4. Procesul prin care s-a obţinut uleiul respectiv şi secţiunea plantei din care s-a extras uleiul

   Exemplu: Uleiul esenţial de Lime (Citrus latifolia) poate fi extras prin metoda clasică de presare la rece sau prin distilare. Prin distialare uleiul esenţial obţinut nu este fototoxic aşa cum este uleiul presat la rece (bineînţeles doar în anumite concentraţii specifice devine fototoxic atunci când este aplicat pe pielea ce este expusă la lumina solară ulterior).

   Fiecare ulei esenţial este extras dintr-o secţiune (sau mai multe) ale unei plante aromatice. Din copacul Citrus aurantis se obţin uleiuri diferite în funcţie de secţiunea din care s-a extras uleiul. Aceste uleiuri fiind foarte diferite ca formulă şi proprietăţi au de obicei denumirile uzuale diferite, iar numele lor latin este identic.
   Exemplu: Din copacul Citrus aurantium var. amara se obţin uleiurile de Neroli (din floare), Petitgrain (Bigarade) (din frunze) şi Bitter Orange (din fruct).

5. Avertizări despre folosirea în siguranţă a respectivului ulei esenţial obligatorii a se regăsi pe etichetă (pot fi exprimate diferit):

   A nu se lasă la îndemână copiilor.
   A nu se ingera. Pentru uz extern.
   Indicaţii pentru cazurile accidentale în care uleiul a ajuns pe membrana mucoasă sau în ochi.
   Altele indicații de siguranță, dacă este cazul.

6. Cantitatea de ulei conţinută de recipient, exprimată în greutate sau volum

7. Ţara de origine a uleiului esenţial (atenţie, nu ţara unde s-a făcut îmbutelierea)

8. Număr de lot

   Extrem de important, acest element este singurul care poate da informaţii suplimentare despre uleiul esenţial atunci când nu sunt regăsite pe etichetă deşi ar trebui să existe (cum ar fi data de extracție) sau atunci când sunt necesare informaţii suplimentare de la producător despre uleiurile cumpărate (exemplu: pentru a cere raportul GC/MS ce conţine lista completa a componentelor respectivului ulei este necesar a comunica numărul de lot).

9. Detalii despre compania care a ambalat uleiul respectiv (nume companie, adresă, telefon, etc)

10. Opţional: se menţionează dacă uleiul este organic dacă e cazul, se listează eventualele certificări.

Încadrarea uleiurilor esențiale în categorii de produse

În funcţie de ţara sau regiunea unde este pus în vânzare un produs ce conţine uleiuri esenţiale pure sau amestecuri de ingrediente şi uleiuri esenţiale (Ex: unt de cacao cu 1% ulei de lavandă sau o cremă cumpărată din comerţ ce conţine ulei de portocale, etc) acestea pot fi regularizate ca produse cosmetice (Europa şi SUA), medicamente naturale (Canada) sau ambele variante (în Australia produsele ce conţin uleiuri esenţiale sunt regularizate în funcţie de afirmaţiile producătorului ca şi: 1. cosmetice sau 2. produse pentru terapii complementare, pentru care sunt necesare studii care să susţină afirmaţiile făcute; uleiurile esenţiale nu sunt considerate medicamente pentru tratarea bolilor grave în Australia).

În unele ţări producătorii de uleiuri esenţiale pot vinde uleiurile ca materie primă pentru anumite domenii, iar în acest caz etichetarea este diferită. În mai toată lumea există instituţii speciale care regularizează etichetarea uleiurilor esenţiale folosite în industria alimentară sau în alte domenii, însă aceste uleiuri nu sunt folosite în aromaterapie.

În Europa există câteva organizații şi instituţii care încearcă în ultimii ani să promoveze uleiurile esenţiale ca şi ‘substanțe naturale complexe’ ce pot fi folosite în mai multe domenii, fără a le clasifica drept cosmetice, medicamente, condimente, etc.

Anexă printată – Indicaţii de folosire şi proprietăţi

Consider că este necesar a se pune la dispoziţia cumpărătorului un document printat care să conţină toate avertizările posibile în legătură cu folosirea în siguranţă cu beneficii maxime a uleiului respectiv, iar aici mă refer la recomandări de diluții, descrierea proprietăţilor, culorii, mirosului, detalii despre potențiale interdicţii de folosire în sarcină, alăptare, etc, interacţiunea cu medicamente, indicaţii de folosire şi/sau orice altceva este necesar.

Pentru uleiurile esenţiale ambalate în amestecuri (blenduri de uleiuri esenţiale) cel mai probabil producătorii aleg nume distincte, iar pe Anexa printată și pe etichetă trebuie să fie tipărită lista de ingrediente a amestecului ce conţine toate numele uleiurilor esenţiale cu denumirea lor comună şi latină. Există şi amestecuri între un ulei vegetal (sau mai multe) şi un ulei esenţial (sau mai multe). În acest caz se specifică lista de ingrediente a amestecului incluzând numele fiecărui ulei vegetal sau esenţial.

Există şi produse care par a fi uleiuri esenţiale, dar la o inspecţie mai amănunţită a etichetei aflăm că deşi produsul este denumite Rose Oil el de fapt conţine doar o concentraţie mică de ulei de trandafir, iar concentraţia majoritară este de ulei vegetal. De obicei acest lucru se întâmplă în cazul uleiurilor esenţiale scumpe, iar produsul finit poate fi folosit în aromaterapie fără nici o problemă, dar nu poate fi folosit în aparatele de difuzat ulei esenţial cu ultrasunete pentru că blochează mecanismul acestora.

Elemente care apar pe eticheta uleiului esențial, dar nu sunt relevante

Când e vorba de a vinde un produs, indiferent din ce domeniu, ingeniozitatea celor care se ocupă de marketing are un impact major asupra imaginei pe care o afişează brandul către public şi asupra vânzării produselor. Deşi există anumite reguli scrise sau nescrise despre cum anume poţi prezenţa un ulei esenţial şi ce anume poţi afirma despre un astfel de produs, în fiecare domeniu există câteva elemente folosite pe etichete sau în campanii de marketing care sună foarte bine, dar nu înseamnă nimic.

1. 100% pur

   Cel mai des întâlnit element care de ce mai multe ori nu înseamnă nimic. De ce? Pentru că un produs vândut ca ulei esenţial nu ar trebui să conţină altceva decât un ulei 100% pur, de calitate. Iar dacă nu conţine un ulei pur atunci produsul trebuie etichetat corespunzător. Nu doreşte nimeni să cumpere uleiuri esenţiale ce conţin impurităţi (sau mai rău, o substanţă sintetică etichetată ulei esenţial), este necesar a folosi doar uleiurile esenţiale pure în aromaterapie.

   Alterarea unui ulei esenţial se poate întâmpla în orice moment de la extragere (sau chiar înainte, prin stropirea plantelor cu anumite substanțe) până la consumatorul final şi este o practică comună în rândul multor companii pentru a obţine profit mai mare, de aceea este extrem de important să ştim cum anume alegem un ulei esenţial şi să cunoaştem compania de la care achiziţionăm aceste uleiuri indiferent că le folosim pentru uz personal sau suntem aromaterapeuți.

   Ca să înțelegem și mai bine ridicolul situației, conform legislaţiei în vigoare un produs care include cel puţin 5% ulei esenţial poate fi etichetat ‘100% ulei esenţial pur’.

2. Grad terapeutic sau Grad terapeutic certificat

   În 2014, în urma avertizărilor emise de FDA SUA (Food and Drug Administration) către MLM-uri care vând uleiurile esenţiale cu privire la îndepărtarea anumitor termeni de marketing medicali sau terapeutici folosiţi pentru a sugera că doar uleiurile lor pot fi tratamente pentru anumite boli sau afecţiuni, aceşti termeni inventaţi de MLM-uri în anii ’90 nu ar trebui să mai apară pe eticheta uleiului esențial pentru că dacă apar atunci se presupune că este medicament, iar regulile de vânzare, etichetare şi prezentare a unui medicament sunt altele decât cele aplicate uleiurilor esențiale.

   Deşi în aromaterapie uleiurile esenţiale sunt folosite tocmai pentru efectele lor terapeutice dovedite în urma cercetărilor tot mai numeroase în ultimii ani, aceşti termeni trebuie folosiţi cu mare atenţie de către vânzători, chiar dacă există studii care atestă proprietăţile medicale. De exemplu afirmaţiile: tratează depresia sau anxietatea, ameliorează durerea, este sedativ, etc pot fi folosite doar în cazul medicamentelor.

   Şi astfel, pentru a nu ajunge sub incidenţa regularizărilor din industria medicamentelor, uleiurile esenţiale sunt comercializate cu interdicţia de a folosi termeni medicali în etichetarea şi prezentarea lor pe canale oficiale de vânzare.

   Ce trebuie să reţinem însă este faptul că termenul  „Therapeutic Grade” nu are nici o relevanţă, deşi încă mai există afirmaţii ale anumitor vânzători despre Gradul terapeutic A, B sau C al unui ulei esenţial. Pentru uleiurile esenţiale nu există sisteme de gradare care să arate calitatea superioară a unuia comparativ cu altul, iar calitatea fiecărui ulei esenţial se determina în urma unor teste complexe. În mod normal doar uleiurile pure, nealterate ar trebui să fie vândute.

3. Alţi termeni cum ar fi ISO, GRAS, ACOR – nu sunt relevanţi pentru consumatorul final ce foloseşte produsul pentru aromaterapie, nu ne spun nimic despre calitatea unui ulei şi nu prezintă o garanţie pentru cumpărare, deşi fiecare dintre termeni înseamnă ceva. 

   Chiar dacă un ulei esențial are statut GRAS (‘Generally Recognized as Safe’ de către Environmental Protection Agency și Food and Drug Administration – în SUA) acest statut se aplică doar pentru folosirea uleiurilor în industria alimentară și nu este neapărat valabil atunci când uleiurile sunt folosite cu scopuri terapeutice.