Aromaterapeuți, organizații și școli de aromaterapie internaționale

Orice formă de terapie complementară presupune un anume grad de înţelegere a terapiei şi aplicabilitatea ei pentru a avea rezultate foarte bune, fără efecte secundare nedorite. În aromaterapie aceste informații sunt studiate în profunzime de către aromaterapeuți, de-a lungul timpului, prin cursurile, studiile și activitățile în care se implică în organizațiile din care fac parte.

Deşi am vrea să credem că doar medicamentele sintetice pot avea efecte adverse, orice moleculă cu care intrăm în contact poate cauza anumite reacţii mai puţin dorite, indiferent dacă este sintetică sau naturală.

Mulţi producători afirmă că doar uleiurile lor sunt cele mai bune şi pot fi folosite în siguranţă. Indiferent de numele şi afirmaţiile producătorului, atunci când intenţionăm să folosim uleiurile esenţiale cu efecte sistemice (moleculele ajung în sânge, apoi în întreg organismul) este necesar să ne luăm toate măsurile de siguranţă necesare.

Deşi fiecare dintre noi reacţionează diferit la substanţele sistemice, măsurile de siguranță au scopul de a ne proteja de efectele secundare care uneori sunt ireversibile şi sunt resimţire mult prea târziu pentru a putea interveni asupra lor (efecte teratogene, hepatotoxice, cancerigene).

Orice substanţă cu efecte sistemice poate fi dăunătoare organismului dacă este folosită în cantităţi incorecte, prin metode nepotrivite sau de către persoane neavizate.

Şcolile de aromaterapie şi organizaţiile care promovează şi susţin studiul uleiurilor esenţiale, pun la dispoziţie informaţii generale despre folosirea în siguranţă a uleiurilor esenţiale, multe dintre aceste şcoli au chiar cursuri gratuite de introducere în aromaterapie.

În funcţie de zona geografică şi diferenţele culturale, şcolile de aromaterapie au diferite particularităţi, însă toate şcolile şi organizaţiile respectă concentrațiile maxime recomandate în singurul document tipărit ce conţine toate uleiurile esenţiale cunoscute la data respectivă (2014), document bazat pe toate cercetările științifice disponibile. Este vorba despre Essential Oil Safety, Second Edition, scrisă de Robert Tisserand, disponibilă în magazinele online (și nu numai).

Aromaterapia este un domeniu flexibil ce poate fi personalizat în funcţie de preferinţe: aromaterapeuții şi medicii în Australia folosesc uleiurile esenţiale pentru masaj (aplicare diluată pe piele), la fel şi în Marea Britanie, în Franţa se practică ingerarea, în alte zone este preferată inhalarea. Toate acestea sunt de fapt preferinţe pentru o anumită cale de administrare, influenţate de evoluţia aromaterapiei în zona respectivă şi din păcate, influenţate de strategii de marketing şi PR.

Scurt istoric

După 1950 studiul ştiinţific al uleiurilor esenţiale şi plantelor medicinale a început să prindă rădăcini, în special în Europa, cu ajutorul farmaciştilor şi medicilor francezi şi belgieni. Studiile acestor cercetători au fost primii paşi în înţelegerea acţiunilor terapeutice la nivel molecular şi în integrarea uleiurilor esenţiale în diferite tratamente, cu rol terapeutic.

Cel mai des s-a folosit ingerarea, o metodă practicată în Franţa și în zilele noastre la recomandarea şi sub supravegherea unui medic certificat aromaterapeut (!), cu experienţă şi cunoştinţe extinse despre acţiunea moleculelor aromate asupra corpului uman.

În anii 1990, Dr. Daniel Pénoël, medic francez a demostrat o nouă metodă de administrare, ce presupune picurarea repetată a unei cantităţi mari de ulei esenţial în anumite zone ale corpului şi încălzirea zonei respective pentru o mai bună penetrare a pielii.

Nu a trecut mult timp şi metoda prezentată de Dr. Daniel a fost copiată de Gary Young (fondatorul celei mai mari companii ce produce și vinde de uleiuri esenţiale, Young Living, din SUA). Gary a numit această tehnică Terapia Raindrop şi a dat de înţeles că a învăţat-o de la un vindecător Lakota numit Bunicul Wallace Black Elk (decedat). Copiii acestuia şi întregul trib Lakota au negat afirmaţiile lui Gary Young Black, de altfel uleiurile esenţiale nu fac parte din medicină tradiţională a nativilor americani Lakota.

Când urmezi sfaturile cuiva pentru a avea beneficii medicale asigură-te că persoana respectivă are certificările necesare pentru a putea da sfaturi. 

De la folosirea în parfumerie și medicină (în Franța și Europa), în mediu controlat, o dată cu apariția MLM-urilor uleiurile esențiale au fost încorporate pe scară largă în viața oamenilor, fără a avea cea mai mică informație despre riscurile la care se supun atunci când urmează sfaturile vânzătorilor sau sfaturi din surse eronate. 

Tehnici de administrare periculoase și falși aromaterapeuți

Gary Young nu s-a limitat la Terapia Raindrop ci a preluat şi metoda franceză medicală de ingerare, pe care a prezentat-o ca fiind superioară comparativ cu metode denumite de el ‘non medicale’ cum ar fi inhalarea sau masajul.

Acesta a fost momentul în care campaniile de marketing au început să influenţeze major preferinţele pentru anumite căi de absorbţie, fără a ţine seama de indicaţiile medicale, precauţii de administrare, etc.

Şi astfel a început folosirea în masă a uleiurilor nediluate aplicate pe coloana vertebrală şi administrarea pe cale orală a capsulelor cu conținut de ulei esențial, ulei esențial diluat în apă de băut sau chiar aplicat pe/sub limbă. Foarte repede şi alte companii au preluat aceleaşi tehnici de administrare a afacerii şi tactici de marketing.

În ultimii 10 ani site-urile reprezentanților MLM-urilor s-au înmulțit în ritm alarmant, fiind focusate pe vânzare și prea puțin sau chiar deloc pe măsurile de siguranță. Este imoral să recomanzi anumite substanțe cu efecte sistemice fără să cunoști riscurile de toxicitate și este și mai imoral să dai de înțeles că ai autoritate în domeniu atunci când nu este cazul.

Pentru a fi reprezentant MLM nu este necesar să fii aromaterapeut, nu este necesar nici măcar să ai cunoștinte despre aromaterapie, trebuie doar să cumperi un kit de uleiuri esențiale pentru a fi acceptat și mai departe depinde doar de tine ce anume dorești să faci cu uleiurile pe care le cumperi la preț redus (acest preț redus este tot mare comparativ cu alți producători).

Personal nu ştiu de ce MLM-urile au ales aceste tehnici de vânzare și punere pe piață și de ce nu s-a ţinut cont de măsurile de siguranţă specifice fiecărui ulei esenţial, unii spun că MLM-urile (Young Living, DoTerra, etc) au urmărit să vândă cât mai mult, iar inhalarea şi diluarea în concentraţii infime nu sunt metode care necesită cantităţi mari de ulei esenţial, nu aduc vânzări uriașe.

Pe de altă parte fără MLM-urile care vând atât de mult ulei esenţial (din păcate uneori chiar și calitatea acestor uleiuri este contestată de către laboratoare independente), fără scandalurile generate în jurul lor, nu s-ar fi cerut anumite măsuri pentru a evita accidentele, cum ar fi etichetarea şi prezentarea produselor în anumite standarde.

Reprezentanţii MLM-urilor (sunt companii piramidale, oricine se poate înrola pentru a vinde uleiurilor esenţiale) nu au cunoştinţe medicale şi nici o bază în a înţelege chimia moleculară a uleiurilor esenţiale, ei doar promovează ideile ce le sunt prezentate în broşuri, cărţi şi seminarii. Există excepţii, dar excepţiile nu sunt problematice, excepțiile sunt acei reprezentanți care indiferent de uleiul pe care îl vând sau îl recomandă iau în considerare în primul rând măsurile de siguranță.

Problema apare când o persoană fără cunoştinţe de aromaterapie, fără a fi medic, fără a avea potenţialul de a înţelege implicaţiile unei astfel de acţiuni, recomandă şi vinde uleiuri esenţiale cu scopul de a fi ingerate, bazându-se pe credinţa greşită că ingerarea este cea mai eficientă metodă de administrare a uleiurilor esenţiale. (Ulterior s-a demonstrat destul de clar că este cea mai puţin eficientă şi are cel mai mare risc de toxicitate).

Nu peste mult timp au apărut şi primele semnale de alarmă: procese intentate MLM-urilor, reclamaţii multiple către Food and Drug Administration (citiţi mai multe în articolul Uleiuri esenţiale de calitate), avertizări emise de FDA, există chiar un site special unde se introduc date despre efectele adverse observate în urma folosirii uleiurilor esențiale care sunt trimise autorităților (aromatherapyunited.org).

În ultimii 2 ani MLM-urile au suferit din cauza acestor acţiuni, însă din păcate reuşesc să vândă în continuare în acelaşi ritm şi acelaşi stil de promovare. Deşi oficial nu mai au voie să spună despre uleiurile lor că sunt cele mai bune, singurele bune şi singurele cu proprietăţi terapeutice, reprezentanţii lor sunt liberi să vândă aşa cum consideră de cuviinţă.

În urmă cu câţiva ani MLM-urile au ajuns la ridicolul afirmaţiilor atunci când au spus despre uleiurile lor că pot vindeca Ebola, Parkinson, autism, etc moment în care autorităţile din SUA şi-au dat seama de complexitatea problemei şi au acţionat în consecinţă.

Scandalurile din spatele MLM-urilor şi tot mai multe incidente raportate despre efectele adverse grave apărute în urma folosirii unor cantităţi mari de uleiuri esenţiale ingerate sau aplicate pe piele, (fără a avea cunoştinţe despre restricţiile de folosire specifice fiecărui ulei esenţial), a dus la o încercare a autorităţilor din SUA de scoatere a uleiurilor esenţiale din domeniul medical în rândul consumatorilor finali şi de a clarifica din ce categorie de ingrediente fac parte uleiurile esenţiale.

Se cere astfel ca toate proprietăţile terapeutice ale unui ulei esenţial să fie susţinute de dovezi medicale şi a se schimbă modul de punere pe piaţă a uleiurilor esenţiale cât şi autorizaţiile şi licenţele necesare. Încadrarea uleiurilorilor esenţiale într-o anumită categorie este greu de realizat, fiind atât de versatile, ele sunt folosite în multe domenii. Aici este lista de categorii în care pot fi incluse uleiurile esențiale în Europa.

MLM-urile au vândut până nu de mult uleiuri esenţiale, cu afirmaţii despre proprietăţile lor terapeutice, dar cu autorizaţie de punere pe piaţă în categoria produselor cosmetice (substanţe cu acţiune locală, asupra pielii).

Din 2014 sunt obligaţi să rectifice etichetarea pentru a include anumite elemente necesare, specifice medicamentelor sau altor substanţe cu acţiune globală (asupra întregului organism) şi să aducă dovezi ştiinţifice despre proprietăţile terapeutice sau să le îndepărteze complet din documentele oficiale (ceea ce se şi întâmplă).

La nivel internaţional se încearcă a limita accesul publicului neinformat la uleiuri esenţiale şi producătorii/vânzătorii sunt susţinuţi şi încurajaţi să fie o sursă bună de informare despre măsurile de siguranţă necesare atunci când uleiurile esenţiale sunt administrate acasă, fără recomandarea şi supravegherea unui medic sau a unui aromaterapeut.

Pe site-urilor organizațiilor există articole comprehensive despre măsurile de siguranță necesare, de exemplu NAHA.

Aromaterapia este o artă, o ştiinţă şi o formă de conectare ce trebuie abordată cu respect, folosită cu măsură, doar la nevoie şi doar având cunoştinţele necesare pentru a evita riscul apariției efectelor adverse.

Există campanii de informare care aduc în atenţia consumatorilor necesitatea de a cunoaşte măsurile de siguranţă (cu exemple de accidente cauzate de necunoaşterea acestora), despre evitarea ingerării uleiurilor esenţiale fără suportul unui medic aromaterapeut, singurul care decide dacă o astfel de metodă ar fi benefică sau nu în acel caz, despre diluţiile maxime recomandate, despre evitarea de a face recomandări altor persoane fără a fi autorizat în domeniu (indiferent dacă vinzi sau nu uleiuri esenţiale), despre complexitatea moleculară şi complexitatea efectelor (mai ales cumulate) benefice şi mai puţin benefice ale uleiurilor esenţiale asupra organismului uman.

Școli de aromaterapie internaționale

Fiecare şcoală de aromaterapie formează aromaterapeuți într-un anumit stil, focusându-se în principal pe căile de administrare preferate şi uleiurile esenţiale cu care au experienţă îndelungată. În funcţie de acest aspect aromaterapeuţii la rândul lor au preferinţe spre anumite metode de administrare (eu prefer inhalarea), spre anumite proprietăţi terapeutice (fizice, psihice, energetice) şi anumite uleiuri esenţiale.

Un bun aromaterapeut va înţelege că preferinţele personale nu sunt relevante atunci când practici aromaterapie clinică şi va lua în considerare preferinţele pacientului atunci când vine vorba de aromă.

Aromaterapeuţii pot fi certificaţi de şcoli recunoscute de una sau mai multe organizaţii sau pot fi certificaţi de şcoli ce nu sunt recunoscute de către organizaţii. Organizaţiile aromaterapeutice cele mai cunoscute (în Europa şi SUA) sunt AIA, NAHA şi IFPA. În alte zone ale globului există multe organizaţii, unele mai mari cum ar fi Australia și Canada, unele mai mici cum ar fi Ungaria, Taiwan, Cehia, Grecia.

Pe site-urile celor 3 organizaţii de bază există şcoli de aromaterapie recunoscute şi aromaterapeuți recunoscuţi de pe întreg globul. Mulţi dintre aromaterapeuți sunt membri activi ai acestor organizaţii, scriu articole în jurnale, se implică în studiul uleiurilor esenţiale, au chiar propriile şcoli sau sunt recunoscuţi la nivel internaţional ca pionieri în domeniu, în funcţie de experienţa lor şi de activitatea desfăşurată.

Multe din şcolile de aromaterapie recunoscute de AIA, NAHA sau IFPA au cursuri introductive sau webinare gratuite, perfecte pentru entuziaşti. Dintre şcolile recunoscute de organizaţii nu este una mai bună decât cealalalta, nu e o idee rea să urmaţi toate cursurile gratuite pentru a observa diferenţele între ele şi pentru a alege cea mai potrivită metodă de folosire a uleiurilor esențiale în funcție de nevoile tale.

Școli recunoscute și aromaterapeuți – directoare de căutare